Mă uit la felul meu deșart de viețuire
Și mă întreb cum poți iubi un om ca mine?
Cum ai putut urca la Golgota
Și pentru mine să-ți dai viața?
Mă cercetez și văd cum astăzi iar ți-am greșit,
Iar am căzut, iar am păcătuit
Și știu că nici o picătură de sânge nu merita
Pentru mine să verși la Golgota!
Și mă întreb oare mă poți privi,
Oare mai poți a plânge
Pentru mine, scump Isuse?
Din nou te dau pe mâna celor fărădelege când îți greșesc,
Din nou eu Te răstignesc!
Și iarăși vin plângând la Tine,
Și-n rugă -ți cer ca să mă ierți,
Că-s slab și cad, m-am săturat de mine,
De slăbiciuni, de suferinți,
Dar nu vreau să Te pierd!
Și iar Tu mă ridici cu a Ta iubire,
Și iar îmi saltă inima în piept de fericire,
Căci n-ai îngăduit ca preaiubitul Tău să piară,
Ci Tu l-ai ridicat ca pe o piatră rară
Și l-ai pus la masa Ta pentru a șaptea oară,
Ce Tată scump și minunat!
Ce dragoste de Dumnezeu,
La fel ca Tine, vreau să iubesc și eu!
Să-mi iert aproapele când mi-o greși,
Să uit orice mi-a înfăptui!